38
Când ieși din apă, o găsì la mal pe Chloe, care râdeà și plângeà, în acelaș timp. El i-se aruncă în brațe, întrebând-o ce voià să spuie cu cântecul ei. Atunci Chloe îi povestește totul: cum s’a dus la Dorcon, cum vacile lui erau învățate să meargă după naiu, cum i-a spus să cânte și cum Dorcon a murit; numai de sărut nu i-a pomenit, fiindcă-i erà rușine.
Au hotărît să cinstească cum trebuie pe binefăcătorul lor, și împreună cu rudele, înmormântară pe bietul Dorcon.
Apoi, grămădiră multă țărnă pe mormânt, răsădiră mulțime de pomi roditori, și atârnară de ei fruntea roadelor de pe câmp. Vărsară și lapte deasupra, striviră struguri și rupseră multe naiuri. S’au auzit atunci mugetele jalnice ale boilor, cari, împrăștiați, rătăceau de colo până colo.
Spun ciobanii și căprarii că acestea erau plânsetele boilor pentru bouarul care murise.
XXXII. După îngroparea lui Dorcon, Chloe îl duse pe Daphnis la Nymphe și-l vârî în peșteră să-l spele.
Atunci și ea, pentru întâia oară, își scăldă, în fața lui Daphnis, trupu-i alb și curat, care nu mai aveà nevoie de scăldat, ca să fie frumos. Apoi, amândoi culeg florile câte se mai găseau la timpul acela și împodobesc chipurile Nymphelor, iar naiul lui Dorcon îl atârnă de-un steiu, ca
