34
Chloe, neștiind ce s’a întâmplat, scoase un țipăt și sărì arsă. Când văzù însă rândunica sburând așà de-aproape și pe Daphnis râzând de frica ei, se liniștì și-și șterse ochii împăienjeniți de somn.
Greierele, însă, începù să cânte în sân, drept mulțumire că scăpase. Chloe țipă iarăș, iar Daphnis o râse din nou și prinse prilejul să-i vâre mâna’n sân, și astfel scoase pe bietul greiere, care, și’n mână, tot cântà.
La vederea lui, Chloe râse, puse mâna pe el și-l vârî la loc în sân, în timp ce el țârâià într’una.
XXVII. Altădată, vreun porumbel de pădure îi fermecà cu gurguitul lui; și cum Chloe dorià să afle ce ziceà pasărea, Daphnis îi răspunse cu povestea următoare: «A fost odată, draga mea, o fată frumoasă, care tot așà pășteà o mulțime de vaci în pădure, și cântà așà de frumos că-și fermecà vacile cu glasul ei, de le pășteà fără bâtă și fără strămurare. C’o cunună pe cap, jos sub un pin, cântà pe Pan și pe Pitys, încât vacile, ademenite de cântecul ei, se opreau locului.
Nu departe, își pășteà boii un băiețaș și el frumos, și, ca și fata, bun cântăreț, căruia îi venì în minte să se ia la întrecere’n cântec, cu vocea lui puternică ca de bărbat și dulce ca de copil.
In chipul acesta, ademenì în turma lui opt din cele mai bune vaci ale fetei, și-apoi schimbă locul pășunii.
