33
sărutà. Câteodată își aruncau cu mere și se găteau la cap împletindu-și unul altuia părul: Chloe ziceà că părul lui e negru ca boabele de myrt, iar Daphnis, că fața ei e albă și rumenă ca mărul. El o învățà să cânte și din naiu, dar, cum începeà să sufle, i-l luà să treacă găurile pe buzele lui, și, de câte ori i-se păreà că greșește, nu scăpà prilejul s’o sărute, așà, furiș, pe sub naiu.
Intr’o zi pe la amiază, pe când el cântà, iar turmele se odihneau la umbră, pe Chloe o fură somnul fără de veste.
Indată ce băgă de seamă aceasta, Daphnis lăsă naiul, și, fără nici o sfială acum, începù s’o privească toată, cu nesaț, și să șoptească încetișor:
«Cum îi dorm ochișorii, cum îi înfioară răsuflarea buzele! Nici mireasma merelor și nici a tufelor de flori nu-i mai dulce decât răsuflarea ei.
Nu-mi vine s’o ating! Sărutul ei îți frige inima și te înnebunește ca și mierea proaspătă. Apoi, mă tem să n’o trezesc, sărutând-o! Și ce greieri guralivi! N’au s’o lase să doarmă, cu țârâitul lor asurzitor! Iar țapii ăștia acum și-au găsit să se bată și să se împungă! O, lupi mai fricoși ca vulpile, cum nu i-ați înghițit!»
XXVI. In timp ce vorbià astfel, un greiere fugărit de-o rândunică care vroià să-l prindă, sărì în sânul Chloei. Rândunica, deșì-l urmărise, nu putù să-l prindă, dar se apropiè așà de tare de Chloe, că-i atinse obrajii cu aripele ei.
