32
Cântecul greierilor erà plin de farmec, mireasma poamelor dulce și chiar behăitul oilor aveà ceva plăcut. Ai fi crezut că râurile cântau încetișor, în cursul lor și vântul suflând printre pini, par’că glăsuià din fluier; merele cădeau moleșite la pământ, iar soarele, iubitor de frumusețe, despuià pe toți de haine.
Daphnis, aprins de toate astea, se vârà în ape și când se scăldà, când umblà după peștii cari se jucau în jurul lui.
De multe ori bea și apă, să-și mai potolească focul dintr’însul. Chloe, după ce mulgeà oile și pe multe din capre, se trudià cu prinsul laptelui, căci muștele erau rele și înțepau dacă le gonià. Apoi, se spălà pe față, se încununà cu ramuri de pini, se îmbrăcà c’o piele de cerb și umpleà un ulcior cu vin și cu lapte pe care îl bea dímpreună cu Daphnis.
XXIV. Iar când venià vremea amiezii, atunci, mai ales, se pierdeau din ochi. Chloe îl vedeà pe Daphnis gol, frumusețea lui întreagă îi cădeà sub ochi și se topià, sărmana, că nu-i aflà nici un cusur. Daphnis, la rândul lui, când o vedeà cu pielea ei de cerb și cumuna de pini, cum îi întinde ulciorul, i-se păreà că zărește o nymphă din peșteră.
Ii desprindeà, atunci, cununa, i-o sărută și-apoi și-o puneà el pe cap. Iar Chloe, pe când Daphnis gol se scăldà, își îmbrăcà haina lui, după ce și ea i-o
