116
XXX. Incepură să chibzuească ce să facă și hotărîră să nu spună nimănui că se iau. Daphnis va țineà pe Chloe într’ascuns și nu-și va spovedì dragostea decât mamă-sei. Dar Dryas nu îngăduì aceasta, ci cerù să-i vorbească lui tată-său și făgăduì că va căpătà cuvântul lui. Cum se făcù ziuă, își luă semnele de recunoaștere în glugă și plecă la Dionysofanes și Cleariste, pe cari îi găsì în grădină. Erau de față și Astylos cu Daphnis. Când tăcură toți, Dryas începù să vorbească:
«Ca și pe Lamon, aceeaș nevoie mă silește să vă spun lucruri ținute pân’acum în taină. Chloe nici nu mi-e fiică, nici n’am crescut-o eu, ci are alți părinți și-o oaie a hrănit-o, dând de dânsa lepădată în peștera Nymphelor. Am văzut’o cu ochii mei și m’am minunat, apoi am luat’o eu de-am crescut’o. Dovadă-i frumusețea ei, căci nouă nu ne seamănă de loc și semnele de recunoaștere, prea bogate pentru un biet păstor. Uitați-vă la ele, căutați părinții copilei și vedeți dacă ar fi potrivită pentru Daphnis».
XXXI. Dryas nu aruncase la întâmplare vorba asta, și nici lui Dionysofanes nu-i scăpă, ci, cum îl văzù pe Daphnis și băgă de samă că-i galben la față și plâns, îndată înțelese că-i dragostea la mijloc. Ca un părinte, se îngrijià acum mai mult de băiatul lui, decât de-o fată străină și căutà să tâlmăcească cuvintele lui Dryas. După ce văzu și semnele aduse de Dryas, încălțămintele cele aurite,
