115
de mine, de ce mi-am găsit părinții? Ce bine ’mi erà când pășteam caprele! Cu cât mă simțeam mai fericit, rob! Atunci vedeam pe Chloe și-o sărutam, iar acum… a furat-o Lampis și s’a dus cu ea! Și când va venì noaptea, are să se culce cu dânsa… Iar eu stau pe băut și petrecere, și de geaba am mai jurat pe Pan, pe capre și Nymphe!»
XXIX. Dar Gnathon, care ședeà ascuns în grădină, îl auzi pe Daphnis cum se căinà și socotind că venise ceasul împăcării, își luă câțiva tineri dintr’ai lui Astylos și se duse să-l caute pe Dryas. Acestuia îi spuse să-l ducă la coliba lui Lampis, și-o pornì întins la drum, de-l ajunse pe Lampis tocmai în clipa când intrà cu Chloe în casă; i-o smulse din mâni, iar pe ceilalți țărani îi snopì din ciomege. Mult ar fi dat să-l ducă pe Lampis legat, ca pe-un prins de răsboiu, dacă nu-i scăpà cu fuga. După o faptă așa vrednică de laudă, odată cu venirea nopții se ’ntoarse acasă unde-l găsì pe Dionysofanes culcat, iar pe Daphnis stând de veghe în grădină și plângând. I-o aduce atunci pe Chloe, îi povestește totul și-l roagă să nu-l mai țină ca pe-o slugă rea și nefolositoare și mai ales să nu-l depărteze dela masă, fără de care va murì de foame. Când o văzù Daphnis din nou pe Chloe în brațele sale, întinse mâna lui Gnathon ca unui binefăcător, iar ei îi cerù iertare de lipsa lui de grijă.
