113
apă; ele acum așteaptă însetate naiul meu, iar eu stau aici». Toți făcură haz de Daphnis, care, deșì se văzuse stăpân, tot voià să mai fie păstor, și trimiseră un altul să îngrijească de capre, iar ei aduseră jertfă lui Zeus, fiindcă scăpase pe Daphnis, și-apoi dădură un ospăt. La acest ospăț numai Gnathon a lipsit. De frică, stăteà zi și noapte în templul lui Dionysos, ca un rugător. In timpul acesta, răspândidu-se svonul în toate părțile, că Dionysofanes își găsise un fiu și că Daphnis, păstorul de capre, erà acum stăpânul ogoarelor, veniră care dincotro, de cu revărsatul zorilor, să se bucure împreună cu băiatul și să-i aducă daruri lui tată-său. Printre cei dintâi fu Dryas, cel care-o crescuse pe Chloe.
XXVI. Dionysofanes îi oprì pe toți să se veselească cu ei și să ia parte la ospăț. Se pregătise vin mult, pâine de grâu din destul, pasări de baltă, purcei de lapte și tot felul de plăcinte cu miere. Pe deasupra se mai jertfiră o mulțime de capre și oi, în cinstea zeilor locului. Daphnis își strânse toată averea lui de păstor și o împărțì în dar la zei. Lui Dionysos îi dădù gluga și pielea de capră, lui Pan naiul și flautul[1], iar Nymphelor le dădu șiștarele și bâta, făcute de el. Dar, îi venià așà de greu să se despartă de lucrurile cu care se obișnuise, chiar în schimbul unei bogății neașteptate, în-
- ↑ ὁπλαγίουλος fr. Flûte Fraversière, germ. Die Querpfeize.
