110
să tacă, aruncându-i o privire încruntată. Apoi, îl întrebă din nou pe Lamon și-i cerù să spună adevărul curat, fără a mai născocì la povești ca să-și păstreze feciorul.
Lamon stăruià în spusele lui, jurând pe toți zeii, că se va lăsà să fie pedepsit, dacă mințià. Dionysofanes atunci, împreună cu Cleariste care ședeà lângă el, începură să-i cântărească vorbele: «De ce-ar mințì Lamon, când trebuià să primească doi păstori, în loc de unul? Cum ar puteà născocì un țăran una ca asta? Și-apoi nu erà de necrezut ca un astfel de moșneag și-o mamă așà de jos, să fi născut un fiu așà frumos?»
XXI. Au hotărît atunci să nu mai umble cu ghicitul, ci să cerceteze semnele de recunoaștere și să vadă dacă arătau o soartă mai strălucită și mai aleasă. Myrtale se duce să le aducă pe toate dintr’o vechitură de sac, unde le păstrà. Dionysofanes le zări cel dintâi și cum văzù mantaua de purpură, sponca de aur și cuțitul cu mănunchiul de fildeș, strigă deodată tare:
«O, Zeus», și o chemă pe nevastă-sa ca să privească și ea. Cleariste văzându-le, strigă și ea în gura mare: «O, zeițe ale sorții! N’am pus noi aceste lucruri cu copilul nostru? N’am trimis-o noi pe Sophrosyne să-l aducă aici? De bună samă că nu-s altele, ci chiar acestea. Dragă bărbate, e copilul nostru! Daphnis e fiul tău și pășteà caprele tatălui său!»
