109
deprinde, în scurt timp, obiceiurile orășenești dela Gnathon. Tatăl i-l dădù bucuros. Apoi, chemă pe Lamon și pe Myrtale și le dădù vestea că, de-acum înainte, Daphnis, în loc de capre și de țapi, va îngrijì de Astylos. Le făgădui, în schimb, că le va da doi păstori în locul lui. Dar, când se adunară toți robii, bucuroși că vor aveà un tovarăș frumos, Lamon cerù voie să vorbească, și începù astfel: «Stăpâne, ascultă o vorbă adevărată din gura unui bătrân; jur pe Pan și pe Nymphe că nu voiu spune nici o minciună. Eu nu sunt tatăl lui Daphnis și nici Myrtale n’a avut norocul să-i fie mamă. El are alți părinți, cari l’au lepădat, având poate destui copii mai mari. L’am găsit părăsit și hrănit de una din caprele mele, pe care, la moarte, am îngropat-o în grădina din jurul casei, din dragoste că se purtase ca o mamă.
Lângă dânsul am găsit și niște semne de recunoaștere. Spun drept, stăpâne, și le păstrez, fiindcă arată că-i născut din părinți mai bogați decât noi. Că va fi robul lui Astylos, nu-mi pare rău: slugă frumoasă la stăpân frumos și bun. Dar nu pot răbdà batjocura lui Gnathon, care vrea să-l ducă la Mytilene și să-l facă femeie».
XX. După aceste vorbe, Lamon tăcù și vărsă multe lacrămi. Și, fiindcă Gnathon făceà pe voinicosul, amenințând cu lovituri, Dionysofanes uimit de spusele lui Lamon, poruncì lui Gnathon
