108
de grabă, să mulțămim vulturilor lui Zeus, care îngăduie să rămâie pe pământ o așà frumusețe.
XVIII. Astylos, la aceste cuvinte, începù să râdă zicând că dragostea face mari vorbitori. Pândià totuș prilejul să-i poată vorbì lui tată-său de Daphnis. Insă Eudromos, ascuns pe acolo, auzì tot ce se vorbise, și, pe de o parte din dragoste pentru Daphnis, pe care-l iubià că erà băiat bun, iar pe de alta scârbit, ca un tânăr așà frumos să fie batjocura unui Gnathon, povestì îndată totul lui Daphnis și lui Lamon. Daphnis rămase trăsnit și hotărî să fugă împreună cu Chloe, sau să moară tot cu ea. Lamon însă o chemă pe Myrtale afară și-i spuse: «S’a sfârșit cu noi, nevastă! A venit vremea să scoatem la iveală tot ce-am ținut tăinuit până acum. Il pierd pe Daphnis și toate celelalte. Dar, mă jur pe Pan și pe Nymphe, că, de-o fi chiar să rămân — cum se zice — bou la iesle, tot nu voiu ascunde norocul lui Daphnis. Voiu spune cum l’am, găsit lepădat, voiu povestì cum a fost hrănit și voiu arătà lucrurile ce le-am găsit împreună cu el. Să știe păcătosul acela de Gnathon pe cine iubește. Pregătește-mi numai semnele de recunoaștere.
XIX. După ce-au pus acestea la cale, au intrat iarăș în casă. In timpul acesta Astylos, prinzându-l pe tată-său fără nici o treabă, îi cerù voie să-l ducă pe Daphnis la oraș, fiindcă erà băiat frumos, care nu făceà să steà la țară și puteà
