102
împreună cu Daphnis, i-se aruncară la picioare, rugându-l să-i fie milă de un biet bătrân și să-l scape de mânia lui tată-său, căci n’aveà nici o vină și îndată îi povestiră totul. Astylos se înduioșă de rugămintea lor și se duse el singur în grădină, unde, când văzù florile rupte, spuse că se va rugà de tată-său să-i ierte și va da vina pe cai, zicând că s’au deslegat acolo și’ncepând să sburde, au rupt florile, le-au călcat în picioare și le-au smuls din rădăcini. Pentru bunătatea aceasta, Lamon și Myrtale se rugară zeilor să-i dea toate fericirile. Daphnis îl dărui cu iezi, cașuri, pasări cu pui cu tot, clădării de struguri și crengi cu mere. Printre daruri aveà și vin de Lesbos cu dulce mireasmă, foarte plăcut la băut.
XI. Astylos îi mulțumi pentru daruri, apoi se duse la vânat iepuri, ca un tânăr bogat și molatec, care umblà veșnic după alte desfătări și nu venise la țară decât ca să guste plăceri noui. Cât despre Gnathon, omul acesta știà numai să mănânce, să bea până la beție, iar după ce se îmbătà, să cadă în desfrâu și nu erà altceva decât gură, pântece și ce-i mai jos de pântece… Deaceea nu-l scăpă din vedere pe Daphnis, când venì cu darurile. Fiind și din fire iubitor de tineri și găsind la acesta o frumusețe, cum nu întâlnise încă la oraș, hotărîse să pună mâna pe dânsul și credeà că-l va ademenì ușor, ca pe-un păstor de capre. Astfel, nu se mai duse cu Astylos la vânat,
