101
florească, toamnă și n’au să fie flori nici măcar pentr’o cunună! Nici ție, stăpâne Dionysos, nu ți-a fost milă de bietele flori din fața ta, din care ți-am împletit de atâtea ori cununi și te-ai desfătat cu ele! Cu ce obraz să mai arăt eu, acum, stăpânului meu grădina? Ce-mi va face când va vedeà-o? Are să mă spânzure de un pin, deșì’s bătrân, ca pe Marsyas, poate chiar și pe Daphnis, închpuindu-și că i-au stricat grădina caprele lui».
IX. La aceste vorbe, lacrămile le curgeau mai fierbinți, căci acum nu mai jeleau atâta florile, cât nenorocul lor. Chloe îl plângeà pe Daphnis că va fi spânzurat și se rugà să nu mai vie stăpânul. Trăià clipe chinuite, căci i-se păreà că-l vede pe Daphnis sub loviturile biciului. Către seară sosì Eudromos cu vestea, că peste trei zile va venì stăpânul cel bătrân, iar feciorul lui, chiar a doua zi. S’au pus deci să chibzuească asupra celor întâmplate și-l primiră și pe Eudromos la sfat. Acesta, ca unul ce-i voià binele lui Daphnis, îi sfătuì să spună pățania mai întâi stăpânului celui tânăr. Apoi le făgădui că-i va ajutà el singur, de oarece aveà mare trecere pe lângă dânsul, căci fusese frate de lapte cu el. A doua zi așà au și făcut.
X. Astylos venì călare împreună cu tovarășul său, călare și el. — Astylos erà tânăr, abià-i mijià musteața, iar Gnathon — așà-l chemà pe celălalt, — își rădeà de mult barba. Lamon și Myrtale,
