96
pomii roditori, mai erau și chiparoși, dafini, platani și pini. In locul viței de vie, se cățărà pe aceștia iedera, ai cărei ciorchini mari și negri semănau cu strugurii. Pomi roditori se găseau înlăuntrul grădinii, ca și cum ar fi fost păziți, iar cei fără roade, pe dinafară, în chipul unei apărări, făcute de mâna omului. In sfârșit, grădina erà închisă de jur-împrejur, c’un zid subțire de piatră, dar nu numai atât: înăuntru toate erau împărțite și orânduite. Jos, copacii erau puși la aceeaș depărtare unul de altul, iar sus, crengile lor se ’mbrățișau și așà își împreunau frunzișul, încât ai fi zis că sunt așezate anume și nu creșteau singure din firea lor. Se mai găseau și straturi cu flori, care crescute de la ele, care răsădite de om: tufele de trandafiri, hyacinții și crinii puși cu mâna, iar toporașii, narcișii și scânteuțele ieșite ’n voia lor. Intr’un cuvânt, vara aveai umbră și flori, primăvara și toamna, fructe, și’n orice timp, numai farmec.
III. De aici se deschideà și-o priveliște frumoasă spre câmpie: vedeai păstorii cu turmele lor, marea și cei ce pluteau pe lângă țărm, încât și acestea îi dădeau un farmec grădinii. Apoi, la mijloc, se înălțà un templu al lui Dionysos[1] și un altar. Altarul erà încins de iederă și templul cu viță, iar pe dinăuntrul templului, erau zu-
- ↑ Bacchus, zeul viței de vie — zeul vinului.
