sociale, se cerea pe de o parte o burghezime puternică, pe de altă parte se cereaŭ și o mulțime de instituțiĭ politice, juridice, financiare, precum și oameniĭ carĭ să conducă aceste instituțiĭ. Se cer prefecțĭ, sub-prefecțĭ, judecătorĭ, avocațĭ, directorĭ, sub-directorĭ, deputațĭ, senatorĭ, etc., etc.[1]
Decĭ, dacă burghezimea s’a pus, pe făcut avere, ceĭ maĭ culțĭ din păturile sociale superpuse, chiar sub conducerea oamenilor carĭ aparțineaŭ și aparțin generațieĭ de la 1848, aŭ început să organizeze statul modern, — și ast-fel s’a creiat o ocupație care a luat proporțiĭ marĭ în țară la noĭ: politica, și o ocupație ale căreĭ proporțiĭ sunt curat îngrijitoare: politicianismul.
De alt-fel, aceste două îndeletnicirĭ, politica și politicianismul pe de o parte și îmbunătățirea pe de alta, se împăcaŭ perfect, treceaŭ una într’alta, se confundaŭ împreună. Bine ’nțeles însă, creiarea uneĭ burghezimĭ puternice și a unor instituțiunĭ corespunzătoare nu se săvîrșește nicĭ într’un an nicĭ în doĭ; e un proces care durează mult și care absoarbe toată activitatea claselor suprapuse.
Dar ce s’a făcut, în timpul desfășurăreĭ acestuĭ proces, cu mișcarea noastră literară începută sub niște auspiciĭ așa de frumoase? Această mișcare decădea, decădea mereŭ. Și cauza acesteĭ decăderĭ e lesne de găsit.
Literatura pe care am numit-o a ideologilor burghejĭ
- ↑ Pentru toate aceste funcțiĭ sociale se cere o anumită cultură științifică. Decĭ viața socială modernă cerea întinderea științeĭ, ea cerea oamenĭ cu oare-care cultură științifică și oamenĭ cu avere. De aceea s’aŭ creiat și uniĭ și alțiĭ. Impreună însă cu oameniĭ de știință, cu profesiile libere, s’a creiat fatal un proletariat intelectual, care — precum vom vedea — e menit să joace un rol hotărîtor în mișcarea noastră literară și intelectuală.
