bine de treĭ veacurĭ a învins feodalismul și ’șĭ a croit o întocmire socială proprie intereselor eĭ, mișcăreĭ eĭ triumfătoare. La noĭ însă, doborîrea iobăgieĭ, a feodalismuluĭ nostru național, n’a fost făcută atâta de burghezime, care era puțin numeroasă, săracă, incultă. La noĭ, întocmirea nouă a fost introdusă de o seamă de tinerĭ cu o cultură europeană, în parte fiĭ de boerĭ. Aceștia, bazațĭ pe mica burghezime, pe meseriașĭ, dar maĭ ales ajutațĭ de un fapt absolut hotărîtor și anume că întocmirea burgheză era dejà triumfătoare în statele puternice și civilizate, aŭ introdus aceiașĭ întocmire și la noĭ.
Așa dar, am căpătat instituțiile burgheze fără să avem o burghezime puternică; instituțiile burgheze însă fără burghezime stăteaŭ fără bază, atîrnaŭ, cum am zice, în aer.
Pentru ca instituțiile să capete o bază solidă, trebuia creată o burghezime puternică, ceea ce se facilità foarte mult prin instituțiile nouă deja introduse. Ast-fel, creearea uneĭ burghezimĭ devenea o necesitate istorică, era inevitabilă. Puterea burghezimeĭ însă, după cum se știe, consistă în primul rînd în avere, și de aceia lozinca era dată de însușĭ momentul istoric: «enrichissez-vous!»
Se înțelege, tînăra noastră burghezime nu s’a lăsat mult să fie poftită, ca să înceapă alergarea după îmbogățire.
Cum s’a făcut și se face înbogățirea asta, nu ne privește. Aicĭ avem a face cu fenomenele politico-sociale, numaĭ atîta întru cît ne sunt necesare pentru explicarea mișcăreĭ noastre intelectuale și literare.
Dacă, pentru a da un conținut real noueĭ întocmirĭ