cesarĭ și în armonie între eĭ, — publicul cititor și literațiĭ.
E adevărat că cercul la care se adresà literatura aceea era foarte restrîns și aceasta scade, bine înțeles, din însemnătatea mișcăreĭ literare și intelectuale de atuncĭ; dar însemnătatea numerică a publiculuĭ cetitor fiind un factor important într’o mișcare literară, nu e însă un factor unic și exclusiv. Eraŭ așa de puținĭ cetățeniĭ liberĭ aĭ Atheneĭ, și Athena a fost doar patria celeĭ maĭ marĭ înflorirĭ și mișcărĭ artistice pe care a văzut’o vre‑o‑dată omenirea!
Incă o‑dată dar, mișcarea literară și intelectuală a generațieĭ de la 1848, a fost o mișcare adevărată în toată puterea cuvîntuluĭ. Dar ea n’a putut să trăiască mult maĭ multă vreme de cît aŭ dăinuit cauzele sociale carĭ ’ĭ aŭ dat naștere, carĭ ’ĭ aŭ dat puterea și vlaga.
***
Generația de la 1848 a avut fericirea așa de rară în istoria omenireĭ, de a’șĭ vedea visul realisat și încă realisat maĭ în totalitatea luĭ.
Intocmirea socială veche e resturnată, înlocuită cu alta, iar după unirea principatelor, Romînia ajunge o nație de sine stătătoare.
O dată introdusă întocmirea democrată burgheză, trebuia să se arate deosebirea dintre noĭ și occidentul Europeĭ, deosebire despre care am pomenit maĭ sus și pe care am arătat-o dejà în articolul meŭ despre Caragiale. In Europa occidentală transformarea burgheză a societățeĭ a fost făcută de însășĭ burghezimea bogată, puternică, cultă, care după o luptă de maĭ
