și înlocuirea ei prin alta, la noĭ generația de la 48 ducea, afară de aceasta, și o luptă pentru ridicarea, pentru redeșteptarea și liberarea națională.
Așa dar, generația de la 48 a avut două scopurĭ de cea maĭ mare însemnătate: transformarea uneĭ întregĭ întocmirĭ sociale și redeșteptarea națională. Fiecare din aceste scopurĭ în parte e în stare să provoace o puternică mișcare intelectuală. Ce să maĭ zicem cînd ele amîndouă devin idealul, scopul generațieĭ de la 1848! Maĭ ales deșteptarea națională a fost tot-d’auna un puternic factor al uneĭ mișcărĭ literare, — fapt care de altmintrelea, e ușor de explicat. Maĭ întîiŭ, e însuflețirea dacă nu a națiuneĭ întregĭ, apoi a elementelor celor maĭ culte și simțitoare, e un entusiasm, e o ridicare a diapasonuluĭ emoțional al uneĭ însemnate părțĭ din națiune, care devine un teren foarte favorabil pentru crearea artistică. O massă de oamenĭ sunt însuflețițĭ de acelașĭ ideal, aŭ aceeașĭ mare dorință, forțele lor sufleteștĭ lucrează în aceeașĭ direcție și de aceea e o cerință psihică de a comunica unul cu altul, de a’șĭ spune dorințele, de a’șĭ manifestà simțirile, emoțiunile, speranțele.
E evident însă, că cel maĭ prielnic mod de manifestare și comunicare emoțională între oamenĭ e cuvîntul sfînt și inspirat al poezieĭ. Afară de aceasta, literatura în acest caz are de multe orĭ o mare importanță utilitară, politică. De multe orĭ un popor ce se redeșteaptă trebue să arate că există și că are dreptul la existență, și una din cele maĭ bune dovezĭ e și literatura luĭ, și maĭ ales literatura populară. Și de aceea iarășĭ în timpul redeșteptăreĭ naționale, există o tendință de a se întoarce către isvoarele viĭ și sănătoase
