Mișcarea literară fiind un fenomen social, în viața socială decĭ trebue să căutăm condițiunile existențeĭ eĭ, în viața socială trebue să căutăm cauzele înflorireĭ orĭ decadențeĭ literare.
Să aruncăm, decĭ, o scurtă privire asupra viețeĭ noastre sociale de acum 40 orĭ 50 de anĭ.
După 1848, noi am intrat definitiv în curentul viețeĭ europene. O întreagă întocmire socială bazată pe iobăgie, asemănătoare cu feodalismul european, a căzut și a fost înlocuită cu o altă întocmire, de obiceiŭ numită întocmirea burgheză, democrată; formele politico-sociale feodale iobăgiste aŭ fost înlocuite prin formele moderne occidentale. Această transformare socială săvîrșită de aceia pe carĭ de obiceiŭ îĭ numim «generația de la 48», e asemănătoare în multe privințe cu transformarea operată și în Franța la 1789—1793 de burghezimea revoluționară de atuncĭ. Zicem «asemănătoare în multe privințe» și nu de tot, pentru că sînt și deosebirĭ însemnate provocate de diferența între felul desvoltăreĭ istorice a țăreĭ noastre și a occidentuluĭ european.
Asupra unora din aceste esențiale deosebirĭ vom insistà chiar aicĭ, cît va fi nevoe pentru țelul acestuĭ articol.
Dar nu numaĭ prefacerea noastră socială era în unele privințe deosebită de cea europeană, ci și lupta generațieĭ de la 1848 era în multe privințe deosebită de lupta revoluționarilor burghejĭ din occidentul Europeĭ. In unele privințe, această luptă erà mult maĭ ușoară, în altele maĭ grea. O esențială deosebire e și următoarea: pe cînd burghezimea revoluționară europeană se luptà pentru doborîrea uneĭ întocmirĭ sociale
