Această pagină nu a fost verificată
Prin noapte și vînt, cine trece călare?
E tatăl și fiul ce’n brațe-i tresare.
Ascunde la pieptu-i băiatul cuminte,
Il ține puternic și-l strînge ferbinte.
„Copile, de ce-ți ascunzi fața? Ce ai?”
„Nu vezi oare, tată, pe-al ielelor crai,
Pe craiul cu coadă și stemă în frunte?”
„Bǎete, e ceața, ce’ntinde o punte.”
