în sus, către cer, ca si cum ar invoca iertare pentru pâcatele oamenilor răi și zavistnici, — cu dreapta ridicată, gata a blagoslovi ca un mucenic pe cel care are să-l mănânce! E de turtă dulce părintele, nu de marmoră; e ieftin de tot, și de o execuție pecabilissimă; dar n-ai ce-i face — îl prinde.
Pe o pânză de respectabile dimensiuni, vedem o intrare triumfală a unui strălucit împărat — oameni de arme, burgheji, popor, figuri alegorice etc., o splendidă punere-n scenă. E o compoziție magistrală și savantă. De la vârful pintenilor până la vârful penelor, totul e studiat cu scumpătate; nici o aluniță istorică nu lipsește de pe vreo figură, fie chiar alegorică, și toate chipurile acelei multiple lumi sunt penetrate de solemnitatea circumstanței. Ceva mai mult: minunata pânză poartă iscălitura unui artist pe care opinia publică l-a consacrat — Makart... Toate bune, dar numai de un lucru e păcat: de la impunătorul împărat țeapăn pe calul lui tot așa de țeapăn și până la cel din urmă dobitoc din mulțime — pe nici unul nu-l prinde.
Pe câtă vreme ia să vedem acest alt triumf. Iată un cățel, un Dackl, care a căpătat premiul întâi la concursul primei internaționale expozițiuni canine, și care, încărcat de coroane, trece printre toți concurenții de speța lui cu o legitimă mândrie suverană (Fliegende Blätter, no. 2.646, pag. 148). Toți îl privesc cu deosebite sentimente, de la invidia cea mai vânătă până la cea mai sinceră admirație, pe când el, abia plecându-și ochii, aproape închiși de fumul gloriei, înaintează încet și măreț. Iată un triumf... Sunt niște câini, e adevărat; e un desen pe o pagină mică, semnată de un caricaturist obscur, A. Roeseler — dar pe toți îi prinde.
Așa e și-n arhitectură, așa și în muzică. Înșiră cât poftești colonade după colonade; așează-le dasupra domuri și domulețe; îngrămădește pretutindeni decorații; întrebuințează zece contrabase, opt tromboane, patru tobe mari și patru sute de voci — degeaba, dacă nu te prinde.
Așa e și-n literatură. Toarnă sute de mii de versuri ori de rânduri de proză; cântă toate stelele, luna, soarele, patimile, nimicnicia, eternitatea — degeaba, dacă nu te prinde.
