Între noi literații, se vorbește foarte adesea despre Bene-Merenti. Unii doresc să-l aibă, alții nu, ba chiar propagă cu mai mult sau mai puțin spirit un dispreț suveran pentru o așa copilărească dorință, în genere — se brodează, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a multor dintre medaliați și pe meritele patente ale celor ce n-au obținut încă această medalie.
Iată aci o deosebită opinie:
Să procedăm metodic.
Oamenii toți se-mpart în două mari categorii:
I. Cei cari au Bene-Merenti;
II. Cei cari nu-l au.
Sperăm că nimeni nu va fi deocamdată de altă părere - aminteri n-am putea continua.
Acum întrebăm:
1. Dintre toti câți îl au, nu-l merită nici unul?
2. Toți câți nu-l au, l-ar merita toți?
Noi credem că nu se poate răspunde, după bunul-simț elementar, la aceste două întrebări decât așa:
La întâia: da, dintre toți câți au Bene-Merenti, unii îl merită;
La a doua: nu, nu toți câți n-au această medalie ar merita s-o aibă.
Că nici nu s-ar putea altfel!
Indiferent de meritul ce-l avem fiecare, noi, oamenii, iubim distincția în genere, și, tocmai pentru aceasta, unele distincții nu le dorim, ba, uneori, chiar le respingem cu mai multă sau mai puțină ostentațiune.
