Sari la conținut

Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 3 - Reminiscențe și notițe critice.djvu/34

Această pagină nu a fost verificată

-pompiari
nu vom sbuti să ridicăm această instituțiune la treapta la care ea în Occidinte s-a ridicat.
Să avem patriotismul a lăsa deoparte spiritul de partită și să ne întrebăm:
Până când cu spediinte?
Este cineva pompier? — trebuie să fie și cetățian;
Este cineva cetățian? — trebuie să fie și pompiar.
Aceasta este eficace,
este ecitabile,
speditiv,
iust.
Speriința din Dealul Spirii până la stremitate ne-a probat că sperietura cetățianilor și cetățianelor nesperiinți adesea causa lățirii straordinare a sinistrelor este.
Să căutăm deci:
a avea pompiari-cetățiani,
a avea cetățiani-pompiari.
Numai cu condițiune d-a fi și cetățian cineva un bun pompiar este, și viceversa.
Și se-nțelege că aceea ce zicem în cetăți despre cetățiani, vom zice la sate despre sătiani:
pompiari-sătiani,
sătiani-pompiari.
Dar ne vor întreba protivnicii noștri:
Cine va comanda pe pompiarii-cetățiani? pe pompiarii sătiani?
Răspundem:
Ingeniarii,
Ingeniarii competinți, inteliginți, prudinți, indipendinți, speriinți.
Numai astfel instituțiunea pompiarilor, puterică, va da roade scelinți.

(Un ziar opozant cu câteva programe, nuanță trandafirie)


Décidément Maître Printemps n'est pas gai cette année-ci: du vent, de la pluie, de la pluie, du vent. Nos