Dar doctorul Purgon din «Bolnavul închipuit!...».
Cine a fost la teatru a trebuit să observe, ca și mine, un fenomen foarte curios. Până la intrarea mândrului savant, piesa merge, spre mulțumirea tutulor, bine; e un entrain remarcabil, cum se vede foarte des pe teatrul nostru. Dar iată că vine demnul doctor Purgon. Cum apare, atmosfera se râdică la o înnălțime neobicinuită. Atunci începe cascada lui tunătoare de indignare, de imputări, de recriminări și amenințări. Ce vervă fosforică! Promițând nenorocitului bolnav moartea sigură ca pedeapsă a revoltei contra științei, Purgon iese spumând. A intrat, a uimit, a răsturnat, a devastat și se duce ca o furtună luminoasă, ca un meteor orbitor... Iar după ieșirea lui?... Atmosfera scade repede, așa că toată lumea, actori și spectatori, sunt apucați de frig, se simt stăpâniți de o jenă pe care cu greu ar mai putea-o disimula.
Marele Millo — e de mult de atunci — dedea un beneficiu în Teatrul Național, cu spectacol variat. Pentru ridicarea cortinii juca un vaudeville din franțuzește: Un bal din lumea mare. Ziua, nu putuse face repetiție generală; era foarte bolnav. Dar nu era chip să se amâne spectacolul — altă zi nu se mai putea obține la teatru decât peste o lună. Seara l-au adus în trăsură închisă. L-am văzut înainte de ridicarea cortinii. Era perdut, sdrobit de friguri; sudori aci reci, aci ferbinți îi acopereau chipul; ochii rătăciți; tremura ca varga ținându-se de o culisă, pe care o cletina mărunțel. Am crezut că n-are să poată ieși în fața publicului, sau dacă l-or vârî cu de-a sila la replică, are să cază în scenă ca o cârpă. M-am dus în cușcă — eu eram sufler. Cortina s-a ridicat.
Era o piesă bătrână. Un bărbier, căruia i-a fugit de vreo trei ani nevasta, nu știe omul cu cine, vine să peptene pe o damă din lumea mare, care dă acum un bal splendid. După ce isprăvește lucrul, vrea să ieasă; dar greșește ieșirea și se pomenește chiar în salonul de danț. Aci își povestește scurt publicului aventura cu nevastă-sa, și, profitând de greșeala lui, își împrăștie în toate colțurile reclama de coiffeur. Dar iată că sosesc dănțuitorii. Un cadril nu e complet. Un baron cu baroana și o altă
