Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 3 - Reminiscențe și notițe critice.djvu/194

Această pagină nu a fost verificată

dispară pătratul scobit, un ochi pe care îl ținea deschis cu mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă ținea strâns celălalt căpătâi. La momentul dat, jidanul dă drumul ochiului și apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber, cu o smucitură supremă trage înăuntru brațul întreg.

Se înțelege că tovarășii banditului prins astfel îl părăsiră în fuga mare: se știe că bandiții în genere sunt lași!

Uf! Jidanul scăpase: era triumfător!

Jidanul se repezi în dughiană: luă o lampă și o apropiă de mâna captivă. Atunci mâna simți, și această simțire dete jidanului o inspirație diabolică.

El intră iarăși în dughiană, cuprins de o nouă dârdâială de friguri; luă o făclie mare, o aprinse, și o fixă să arză subt mâna banditului, care nu l-ar fi cruțat pe el.

Era acum, nu numai salvat, era chiar răzbunat!...

Da! dar... Dar era... nebun...

Spaima pe de o parte, mulțumirea și emoția triumfului pe de alta îi rătăciseră mințile...

Nebun! căci atunci când propria lui balabustă și toți țăranii, care, natural, de la Înviere veneau la cârciumă, l-au întrebat: "ce s-a petrecut, jidane? ce este?" el, cu privirile pierdute, vagi, rătăcite, le răspunse că el nu e jidan, că el merge la leși să spună rabinului că el e creștin, fiindcă el a aprins o făclie lui Christos în noaptea Învierii!...

Și a și pornit să plece spre lași.

Se făcea ziuă, ziua Paștilor.

Natura, ca o mireasa răpită, care a dormit vrăjită în lanțurile de gheață ale unui crud uriaș răpitor, se deștepta fericită, grațioasă, mândră, la mângâierile dulci, duioase, molcome ale tânărului și fierbintelui său mire, care o căutase de mult, care o regăsise în fine, și care venea să dezlege vraja de gheață cu farmecul unei sărutări de foc. Era tânărul și zburdalnicul copil favorit a lui Paște-Împărat, este minunatul făt-frumos April cu părul auriu, care o lua în brațe pe adormita fecioară, o alinta, o legăna, o mângâia și, cu mii și mii de sărutări, una mai înflăcărată decât alta o rechema la o nouă și strălucitoare viață.

Pretutindeni, o pornire, o fierbere, o forfoteală, o mișuială de trai proaspăt: muguri verzi, flori de toate firele