— Mai sus! Avem încă de mers... mai sus!
E atîta inspirație în glasul savantului poet cînd grăiește aceste vorbe, atîta voință în tonul lui profetic, încît mă simț ridicat fără de voie și pornii cu el către un viitor de glorie românească, de strălucire națională, care, oricît ar fi de depărtat, este real, palpabil, inevitabil.
Literatura română de astăzi? zice d. Hasdeu, zîmbind cu bunătate... Încercări mai mult sau mai puțin fericite, avînd mai mult sau mai puțin noroc de izbîndă a momentului și datorindu-și mai adeseaori modei atît succesul trecător, cît și impedicarea unui succes mai durabil. Iată un exemplu: Eminescu. Eminescu este incontestabil un talent cu toate defectele lui; dar Eminescu, deși a avut după moarte norocul de a trece pentru cîtva timp la modă, din aceeași cauză, tot din cauza modei, a avut nenorocul să lucreze sub o direcțiune absolut străină de spiritul românesc, o direcțiune specifică, regională, eterogenă față cu ideațiunea poporului nostru — sub direcțiunea, la modă pe atunci, a unei școli literare — sub direcțiunea școlii pesimiste-schopenhaueriste germane. Afară de forma externă a producerilor lui, adesea prea silită, aproape nimic nu este original sau măcar specific românesc. Mai toată opera lui este un răsad al ideilor pesimiste-schopenhaueriste, cari au făcut modă cîtva timp în universitățile germane; e marfa ieftină a studențimii germane de pe la mijlocul secolului, în urma confuziunilor politice, redată, sub etichetă locală și, firește, cu multă dibăcie, tinerimii române — budhismul antic, fiert încă o dată în cratita nemțească, și de acolo făcut ciorbă a treia oară într-o oală românească, drept hrană proaspătă pentru întărirea nouelor generațiuni.
— Nu, nu! adaugă d. Hasdeu... Eminescu a avut talent, dar e departe de a se putea numi un mare poet național.
— Dar, întreb eu cu sfială, atuncea care e, după dv., d-le Hasdeu, cea mai mare figură a literaturii noastre?
D. Hasdeu îmi răspunde, fără a sta un moment la gînduri:
— Alecsandri... Fără nici o îndoială, Alecsandri... El este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gîndirii și simțirii romanesti. El a cîntat toate dorințele, el a plîns toate nevoile și necazurile românimii. El a
