locomotivelor căii ferate. Mă întorc în curte. D-na Hasdeu își îngrijește pensionarii, popoare întregi de pui. D. Hasdeu, care și-a făcut siesta de cîteva minute, îmi iese înainte... E mai tînăr chiar decît adineauri si-mi zice:
— Acum, iar sus! sus!
Ne urcăm pe terasa întîia, deasupra căreia marele donjon își aruncă către răsărit umbra. Ne așezăm în fața unei mese. Acum începe să-mi vorbească despre ultimele rezultate ale comunicatiunilor sale spiritiste cu Iulia. De demult încă, fiica împărtășește tatălui luminile la cari a ajuns ea. Din toate aceste comunicări cari se urmează metodic, va rezulta o operă măreață — o sistemă completă asupra problemei creațiunii. Savantul poet speră că în curînd opera fiicei sale va putea fi dată publicului.
Din această vastă operă, d. Hasdeu, depozitarul ei, îmi permite să citesc cîteva pagini miraculoase. îmi este peste putință, firește, să reproduc cît de palid propozițiunile filozofice cuprinse în acele pagini. Mă mărginesc a rezuma înțelesul ce l-am putut eu căpăta din ele...
„Marele Centru", Lumină si Voință nemărginite, înființează la infinit, izbind Golul, Nimicul. Din izbituri eterne pornesc ființe eterne. produs infinit al unui izvor infinit, voințe infinite, rezultate dintr-o 35 voință infinită.
Este o sistemă materialistă-mistică, a cărei expunere va face desigur epocă în știința umană. Cu o vervă de care numai el este capabil, ilustrul meu amfitrion îmi dezvoltă toată sistema: este o clădire de o caldă și sublimă fantazie, întemeindu-se pe cea mai solidă și rece logică. Cu sistema aceasta se explică lămurit toate ipotezele științifice moderne nelămurite încă. Ea aruncă o puternică lumină asupra teoriei evoluțiunii, atavismului, personalității etc.
După ce d. Hasdeu m-a încleștat bine în țesătura sistemei sale îmi zice, privindu-mă cu bucuria triumfului:
— Trebuie să stai deseară aci, să vezi o noapte înstelată de pe terasa de sus, ca să prioepi mai bine toate cîte ți le-am spus.
Se înțelege că nu m-aș fi putut împotrivi la o așa ademenire
