Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 3 - Reminiscențe și notițe critice.djvu/154

Această pagină nu a fost verificată

contra lui Napoleon III, neică Niță... te joci! D'aia spui că dumnealor, ca tineri, pot să meargă până la moarte...

— Să ferească Dumnezeu! zice nenea Niță; ar fi păcat...

— Da, dar vorba e: se poate? Însă dumneata care ești altfel de om, om cu dare de mână, negustor, de dumneata nu face pentru ca să te bagi unde se bagă dumnealor. D-aia a și împărțit Dumnezeu trebile pe pământ: unul, adică cu alergătura și altul, vine vorba, cu căpitalul; și pe urmă, toți la câștig, fiecare pe cât a pus, împart drept pentru interesurile patriei, fiindcă toți sunt patrioți!... nu-i așa?

— Așa da, zice nenea Niță, acuma te pricep.

— Ei vezi?... dă-ți partea.

Nenea Niță a scos iar pungociul, i-a deschis băerile și a vărsat pe masă un pumn de mărunțiș: icusari, nisifiele, sfanți, sfănțoaice, firfirici și gologani; l-a socotit până la suma de cinci galbeni; apoi a legat iar pungociul la gură, zicând:

— Ei! acu, cine-mi iscălește fitanția?

— Care fitanție?

— Pentru sumă.

— Cum, nene Niță? strigă prezidentul. Cum se poate să spui dumneata așa vorbă? să ceri hârtie la vreme de revoluție?

Dar nenea Niță acopere cu laba mărunțișul și dă să-l tragă la margine, ca să-l pue la loc.

— Fără fitanție nu pot să dau, fiindcă n-am temei la catastif.

Atunci, cel mai tinichea dintre carbonari, văzând primejdia, se repede la mâna isnafului, pe care o apucă strâns, și zice:

— Stai, nene Niță!... Fraților, are dreptate nenea Niță: dacă varsă negustorul parale, trebue să aibă adeverire la mână. Uite ce m-am gândit eu: să dăm toți iscălitura noastră cu girul prezidentului.

Toată asistența cu ochii sclipitori, aprobă unanim propunerea, iar tânărul ia un condei și hârtie și scrie citind în gura mare:

«Subt-iscăliții, patrioți, la un moment greu al nostru, pentru interesurile patriei, am luat de la nenea Niță suma