care se uită la lucrurile din biuroul avocatului de jur împrejur și-n tavan la policandru), tot într-o pricină, de par egzamplu acuma, vine vorba; și zice: du-te negreșit la dumnealui, că-ți face dumnealui treaba.
Avocatul: Care cocoană, mă rog?
Cocoana: Mița...
Avocatul: Care Mița...?
Cocoana (râzând, dând fum pe nas și făcând cu ochiul): Ei! nu te mai face acu... Mița, de! care ai devorțat-o dumneata...
Avocatul: ...?
Cocoana: Care ai devorțat-o dumneata de Pricopoiu de la Ciulnița.
Avocatul (după o prefăcută sforțare a memoriei): A! madam Zaharidi...
Cocoana: Ei, da! așa te-nvață... Zaharidina... (Se apleacă la urechea avocatului și-i șoptește ceva râzând cu multă intenție. Avocatut zâmbește cam sfiindu-se de atâta apropiere. Cocoana se trage repede de la urechea lui și pune grațios trei dește de la mâna stângă peste buze.) U! pardon... oi fi mirosind!... Am gustat de dimineață niște anghelică de casă... Nu știu ce purdalnicu îmi venea de cum m-am sculat, pardon, de la stomac!... (Cu aceeași mișcare grațioasă, se apasă cu cele trei dește la lingurea făcând ceea ce se zice pe franțuzește une petite moue degoûtee.)
Avocatul: Ei! și afacerea dv.!...
Tânărul (aplecând ochii din tavan): E pentru...
Cocoana (după ce și-a aprins o țigaretă): Las' să spui eu. (Către avocat:) Eu i-am spus: Lae, nu face pentru tine; dar el, amurezat... n-ai ce-i face! nu și nu! că se omoară, dacă nu-l las. (Către Lae:) Ai văzut acu, mangafache! (Cătră avocat, cu blândă filozofie:) Furia tinereții... n-ai ce-i face! asta e al tinerilor dat. (Iar s-apleacă la urechea avocatului și-i șoptește cu multă intenție și sclipind din ochi. Avocatul iar evită contactul. Cocoana iar face mișcarea-i grațioasă.) U! Anghelica, bat-o focu! (Apoi iar s-apasă la lingurea.)
Avocatul: În sfârșit... în sfârșit, cum stă chestia?
Cocoana: El... Lae...
Tânărul: Lasă-mă, mamițo, să spui eu.
Cocoana: Ei! poftim, spune. (Fumează și se uită și ea la policandru.)
