altuia, să se folosească de experiența aproapelui său. Astfel, o amintire trecu ca un fulger prin mintea celor trei tineri confrați: cum scăpase judecătorul de instrucție din mânile amicului lor D… ? – foarte simplu: pe când D… îl pândea, de bună-credință, la o ușe de ieșire a palatului, d. judecător ieșise pe alta. Dar dacă D… ar fi avut inspirația să-l pândească la ușa de ieșire a cabinetului, pe d. judecător, așa e că nu-i putea scăpa ? Prin urmare: numai o ușe de ieșire are ospătăria Enache ? Nu ! are trei. Care va să zică, dacă, pe când dânșii îl așteaptă pe Sarafoff în compartimentul unde se servesc unele mâncări și cu jumătatea de porție, îi vine numitului Sarafoff inspirația să plece pe altă ieșire ?
– Dar nu și-a terminat dejunul… A comandat fleică…
– Ce-are a face ! A simțit că e bănuit și firește a renunțat la fleică.
– Dar cum să plece ? nu și-a plătit socoteala…
– Ba ce ! un asasin să mai aibă așa scrupuluri…
– Dar ipingeaua și-a lăsat-o-n cui… trebuie să vie să-și ia ipingeaua ! mai ales că afară e ploaie teribilă.
– Aș ! un om așa de îndrăzneț ca Sarafoff are să se teamă de ploaie ! vezi bine !
Se-nțelege că toate aceste raționamente, pentru care mie-mi trebuiesc atâtea cuvinte greoaie, s-au săvârșit într-o clipă printr-o schimbare de priviri – tot așa, într-o noapte adâncă, la sclipirea fulgerului, se vede o cale limpede. Nu e vreme de gândit prea mult ! Cei trei confrați ies pe urmele lui Sarafoff, trec pe lângă bucătăria ospătăriei și merg spre fund, să se pună de-aproape la pândă. La zgomotul pașilor lor, răspunde o tuse înfundată: Sarafoff n-a scăpat ! Sarafoff este acolo ! Îl așteaptă…
– Dar dacă sparge zidul și iese prin curtea de-alături ?… șoptește unul.
– Mai așteptăm câteva momente și, dacă nu iese, spargem ușa, intrăm după el și-l scoatem de urechi afară !
Sarafoff nici gând n-a avut să fugă… Apare foarte liniștit… Cu aceasta își susține totdeuna prestigiul un om reputat îndrăzneț – cu liniștea. La înfățișarea lui Sarafoff, care ține mâna dreaptă în buzunarul unde e revolverul,
