– Bravos! tot dumneatale-ntrebi…
– Firește că eu, daca nu știu… De cinci ceasuri de când umblu după dv.
– După noi !… Ce spui, frate?… Dar la Oppler nu puteai să vii?… A nemerit orbul Brăila… și d-ta…
– La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? strigă d. Georgescu scos din pepene… La Oppler? Dracul era să știe că dv. sunteți la Oppler… Eu v-am căutat la Mazăre, la Manolescu, la Voinea, în parc…
– La Voinea?… Nu mi-a zis Mița că ne-a găsit loc la Vasileasca?…
– Când ți-a zis Mița că ți-a găsit loc la Vasileasca?
– Când ne-am întâlnitără pe bulivar…
– Când v-ați întâlnitără pe bulivar ?
– Când mergeam la Voinea… ne-am întâlnitără, că nu l-am găsit…
– Pe cine ?
– Pe Voinea. Fincă ne-am întâlnitără cu Măndica.
– Care Măndica? zbiară d. Georgescu.
– Vasileasca, omule! și cu Mița…
– Ei! și unde e acuma Mița?
– Nu ți-am spus?
– Când mi-ai spus?
– Mialache! ești nebun? Nu ți-am spus că te așteaptă la Oppler cu Vasileasca și cu fratele Vasileaschii, locotenent Mișu de la itidență?
– Dar puiul?
– L-am culcat.
– Unde?
– Nu ți-am spus?
– Cucoană! ești nebună? când mi-ai spus?
– Nu ți-am spus că am tras la Măndica.
– Ei?!
– Nu zbiera așa!… Ei! ne-a dat un pat pentru puiul în odaie la copiii ei, și Miții i-a dat odaia lui Mișu, și el doarme pe canapea în antreluță…
Din vorbă-n vorbă, au ajuns la Oppler. La Oppler, fatalitate! Toate luminile stinse.
– S-a dusără la Vasileasca acasă.
