Avocatul: A!... la Andrei...
Popa: Luai de probă pentru casă vreo trei chile. (Iar se uită la legătură.)
Tânăra (după ce a luat dulceață și a băut puțină apă, se caută să-și găsească batista): A! mi-am uitat batista... (Roșește.)
Avocatul (scoate pe a lui neatinsă din buzunarul redingotei și o dă clientei): Poftiți, doamnă...
Tânăra (ia batista, se șterge la guriță; apoi dându-o înapoi): Opoponax?
Avocatul: Da, parfumul meu favorit.
Tânăra: Ș-al meu. (Roșește.)
Avocatul (încântat): Ș-al dumitale!... (Se apropie mai tare de ea și o priveste adânc, punând apăsat batista pe buzele lui.)
Părintele (care a băut paharul): Strașnic vinișor, taică! (își mai toarnă un pahar.)
(Pe când avocatul pledează cu multă volubilitate foarte încet și de aproape Acriviții, și dânsa se face din ce în ce mai roșie la obraz fără să răspundă, părintele scoate din buzunar un țâr; pe urmă ia de pe masă un presse-papier, care reprezintă bustul lui Ciceron în bronz; ține țârul de coadă, culcat pe marginea biuroului și-l bate bine cu capul bustului, să-l frăgezească.)
Avocatul (mai tare, așa încât se aude): ...care merită a fi fericită!
Tânăra: Eu fericită? (Roșește.)
Părintele (la al treilea pahar): Strașnic vinișor!
Avocatul: Așadar, să vedem ce motive putem invoca.
Părintele: Ce motive? ce motive? Iacă, o despart eu, că-i sunt tată; și pace bună! nu mai vreau s-o las să trăiască cu un pârlit (golește paharul), cu un fecior de...
Avocatul (turnându-i încă un pahar): Apoi, nu merge așa, părințele. Trebuie să găsim motive și (cu hotărâre) le vom găsi! trebuie să le găsim!
Părintele: Găsește-le, taică! de ce ești dumneata avucat?
Avocatul (sună nervos; feciorul intră): Stai la ușe; să nu intre nimeni fără să m-anunți... (și mai nervos:) Ai înțeles?
Feciorul: Am înțeles. (Iese.)
Avocatul (către tânăra): Să vedem... (ia un scaun și se așază, cam cu spatele la părintele, și cât permit genuchii mai aproape, față-
