(Părintele se uită la legatură, să vază dacă șade bine; legătura își ține mândră fundele-n sus.)
Avocatul: Așa tânără!... De câți ani, doamna mea?
Tânăra: Am împlinit optsprezece ani la două dechemvrie trecute.
Avocatul (din ce în ce mai dus): La două dechemvrie!... Așa tânără!!
Popa: La sfântul prooroc Avacum...
Avocatul (și mai dus): Avacum!... Așa tânără!
Tânăra (tristă): ...și fără noroc!
Avocatul: Fără noroc! dumneata?...
Popa: Uite, ea! dacă n-a vrut Maica Domnului!
Tânăra: De-aia am venitără la dumneatale. (Roșește.)
Avocatul(fericit): La mine...
Popa: Pentru ca s-o devorțezi.
Avocatul: O divorțez.
Popa: Și helbet! cunoaștem și noi filotimia obrazului... Al dracului am răgușit... sfintele sărbători!...
Avocatul: Slujbă multă...
Popa: Al dracului... Și lumânările proaste... fac fum...
Avocatul: Părinte, nu luați o cafea?... Doamna nu ia o dulceață, bonboane?
Tânăra: Mersi... (Roșește.)
Popa: Ba, dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor; mâncai niște afurisiți de țâri.
(Avocatul sună. Feciorul intră; apoi, după ce a primit de la stăpân un ordin discret, iese.)
Avocatul: Dar, pardon, am uitat să întreb cum se numește doamna...
Tânăra: Acrivița Popescu. (Roșește.)
Avocatul: Acrivița?! Frumos nume... Acrivița!
(Feciorul intră cu o tavă, pe care poartă o sticlă de vin, pahare, apă și dulceață. Avocatul se scoală, apropie un gheridon lângă biurou între părinte și tânăra clientă. Feciorul așază pe gheridon tava și, la un semn al stăpânului, se duce. Avocatul servește părintelui un pahar de vin și damei dulceață.)
Părintele (punând mâna pe pahar): Nu-i vorba, am mai băut un păhărel; fusei adineaori pe la Hanu Roșu, de gustai un pelin (se uită iar la legătură) la Bărăție... la Andrei, de!
