peste gard, mi-a și aruncat lațul pe gât și m-a întors înapoi lat pe spate. M-am zbătut cât am putut... da-mi luase apa. Ce să mai lupți cu beregata strânsă-n ștreang! M-a legat cot la cot... și m-a dus...
– Ei și?
– Ei! și m-a dus. Cine era să mă plătească? taica?... M-a dus la tact și de acolo la oraș... Am fugit odată cu gândul să viu să iau pe Smaranda și să m-apuc de hoție. A pus mâna pe mine, m-a bătut și m-a închis... Am sărit într-o noapte peste zid... A prins de veste straja, s-a luat după mine și m-a împușcat în picior - ș-acu am semnul... Mi-a tras o bătaie strașnică... Am stat închis multă vreme până a venit să mă scape - și cu ce cheltuială! - cine te gândești?... Bietul neica, frățină-meu!...
M-am întors acasă... Smaranda avea doi copii... fusese bolnavă... se făcuse urâtă... Când ne-am văzut, ne-a apucat și pe mine și pe ea o rușine...
– Pe urmă?
– Pe urmă m-am căsătorit și am trăit cum mă știi... Bodaproste lui bietu taica: el m-a mântuit de păcat... că după cum eram nebun, îl făceam - îl făceam și era făcut...
Venise popa să caute chipurile liniște la cumnatul Cuțiteiu! Nu cu vin, cu otravă-l cinstise. Și de aceea se întorcea părintele într-un târziu cam pe două cărări, căutând o inspirație luminoasă și neputând apuca în mintea-i turburată calea spre o hotărâre. O oboseală nespusă, un fel de dezgust mai zdrobitor decât chiar deznădejdea apăsa greu pe amândoi umerii bătrâni.
Care va să zică el cerea o jertfa - știa deaminteri și el astea tot așa de bine ca și Cuțiteiu - o jertfă care nu se dă de bunăvoie, care trebuie luată cu de-a sila... "Cu de-a sila!..." Și omul grăbi pasul... Ajunse acasă, luă din fundul lăzii și vârî în sân un pachet învelit într-o basma, încălecă și porni... Când răsărea soarele era departe.
