PREFAŢĂ XIII
In păstrarea d-nei Alexandrina I. L. Caragidle se află următoarele autografe ale scriitorului, care, la locul lor, sunt reproduse sau colaționate în ediția noastră:
— șase caete sau foi răzlețe cuprinzând schițe și proecte pentru o comedie, care avea să se întituleze Titircă, Sotirescu et Co., sau High-Life;
— un repertoriu alfabetic de nume proprii de familie (care se completează cu o serie de câteva asemenea nume, notate pe o placă de faianță ce stetea întotdeauna pe biroul lui Caragiale) — probabil cea din urmă însemnare a lui cu intenții literare;
— un manuscris cu creionul: schiță despre chestia națională;
— două manuscrise cu textul unei fabule dedicate lui Vlahuțâ (începe: «A fost odată un băiat);
— un manuscris necomplet: schița unui foileton cu titlul Datine și progres;
— o pagină de manuscris cu o schiță dramatică: Sulfina, basm în trei acte de Carmen Sylva;
— manuscris necomplet al foiletonului D-l X;
— manuscris necomplet cuprinzând un fragment de introducere pentru o istorie a Românilor, cu titlul: Originile Romei;
— manuscris necomplet cuprinzând bucăți și planuri pentru Povestea neterminată, publicată întâi în volumul Abu-Hassan (1915), pag. 61;
— manuscris cuprinzând basmul Dĕ dĕmult, mai dĕ dĕmult, parodie a povestei lui Delavrancea: Stăpînea odată;
— două coli tipărite cuprinzând, în două exemplare, textu unui monolog cu titlul Modern; un « cântecel comic » în maniera Alecsandri-Millo. Personajul este, în esență, tipul de commisvoiajor din schița Așa să mor (Schițe Nouă, 1910, pag. 189), transpus în ziarist și literat de ocazie. Povestea-parodie și acest monolog sunt, pe cât vedem, singurele lucrări inedite întregi rămase dela Caragiale.
Se mai găsesc în sfârșit, între hârtiile păstrate la d-na Caragiale, șase cuvântări ale scriitorului (texte dactilografice),
