Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 1 - Nuvele și schițe.djvu/342

Această pagină nu a fost verificată
ADDENDA

1. SMOTOCEA și COTOCEA.—Publicat în Calendarul Claponului, Bucureşti, Librăria « Universală » L. Alkalay, 1878, pag. 105—115. Toate bucăţile publicate în acest Calendar sunt reproduse din foaia umoristică Claponul, Bucureşti [1877—1878]. Această foaie nu am putut-o consulta decât în exemplarul Academiei Române, şi acest exemplar e necomplet, cuprinzând numai numerele 1, 2, 4 şi 6; bucata de faţă nu se află în aceste numere. Reproducem aici textul din Calendar. Caragiale l-a reeditat în Moftul Român, prima serie, No. 3, din 3 Februarie 1893, pag. 6. Schimbările din Moftul Român le dăm la sfârşitul bucăţii.

Multe şi mărunte s’au vorbit despre răposaţii Orest şi Pilad, a căror strânsă prietenie a rămas până astăzi de poveste; însă cu drept cuvânt, vremurile de acum se vor făli cu povestirea istoriei lui Smotocea şi lui Cotocea, căci în adevăr aceşti doi oameni nu pot avea decât una şi aceiaşi istorie. Ei vor da pildă veacurilor viitoare despre puterea prieteşugului.

Cine a cunoscut pe unul, a cunoscut pe celălalt, pentrucă amândoi mai aproape dorm, mai aproape trăesc decât chiar fraţii cei lipiţi din Siam.

Ei lucrează amândoi ca copişti în aceeaşi cancelarie, unde au intrat în slujbă în aceeaşi zi. Sunt abonaţi şi mănâncă aceleaşi feluri de bucate şi la aceeaşi oră, în acelaş birt.

Cine zice Smotocea zice Cotocea şi vice-versa. Smotocea s’a născut la Severin tot în ziua şi ceasul în care a văzut Cotocea lu mina la Dorohoiu. Pe amândoi i-a tras aţa la Bucureşti, pentru a îmbrăţişa cariera de copist. Dacă la răspântea vreunei uliţe vezi arătându-se mutra unuia, aşteaptă puţin şi vei vedea şi pe celălalt, care întârziind pentru cine ştie ce, îşi grăbeşte pasul ca să-şi ajungă jumătatea. In adevăr

jumătatea, fiind că Smotocea şi Cotocea nu sunt decât unul şi acelaş în două feţe, doime de o fiinţă şi nedespărţită.

Viaţa lor seamănă foarte mult cu un sistem solar dublu, în care fiecare joacă pe rând rolul centrului, pă când [sic!] celălalt i se roteşte împrejur. Când buzunarul jiletcei lui Smotocea înfăţişează oarecare greutate, dânsul este soarele sistemului, iară Cotocea planeta respectivă. A doua zi însă vedem că Cotocea străluceşte cu jiletca palpitândă, iar Smotocea gravitează în spaţiu urmându-1 foarte ascultător.