Această pagină nu a fost verificată
Dama întoarce capul, recunoaște și ea pe Nae și oprește trăsura.
– A făcut? întreabă Nae.
– Da, răspunde moașa.
– Ușor? întreb eu.
– Foarte ușor.
– Uf! adaog. Ce?
– Băiat.
Și trăsura moașei pornește.
– Bravo, Nae! să-ți trăiască!
– Mersi, asemenea... Ei, acu nu mai am grijă... Ai la simigerie...
Și mă ia la braț.
– Știi ce-ar trebui la noi? zice Nae.
– Ce?
– O tiranie ca în Rusia... Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi că se petrece, nu poți pentru ca...
Zic:
– Nae! scuză-mă: e așa de târziu, care nu pot pentru ca să mai merg...
– Îmi pare rău...
– Mi-e așa de somn, care trebuie negreșit pentru ca să mă culc. La revedere.
M-am suit într-o birjă și l-am lăsat pe fericitul tată pentru ca să meargă singur la simigerie.