băutură, aer, călărit... plus două sute de lei pe lună cel puțin... Oameni cu dare de mână!
Dar nu mai vine Pricupescu!... Să citim mai departe:
- Amice Pricupescule,
Mâine încep la voi examenele. În interesul tău îți atrag atenția încă o dată, nu fi sever cu băiatul persoanei cunoscute. Ar fi o prostie din partea ta să faci exces de zel, când știi bine că, și fără să vrei tu, băiatul tot va trece. Pentru ce tu, un dăscălaș, numai ca să te faci grozav, să indispui pe niște oameni cu atâta influență? Nu e mai bine să ți-i faci binevoitori?
Aseară am prânzit acolo. Era o sumă de oameni mari. Toată vremea la masă s-a vorbit rău de profesori, cari, după ce că nu sunt buni de nimic, apoi sunt și brutali și mojici, mai ales cu copiii de familii bune.
La plecare, cucoana a spus că dacă cumva persecuți pe mititelul, n-are să-ți meargă comod.
Eu am garantat pentru tine. Ia seama, în interesul tău.
AmicN.N.
Alta:
- Dragă Bică, cocoșelule moțat,
Dacă ai ținut tu vreodată la mine măcar a suta parte din cât mi-ai spus, sper că n-ai să mă refuzi. A venit Mița Popescu la mine cu lacrimi în ochi, și m-a conjurat pe tot ce am mai sacru, să-ți vorbesc în privința băiatului ei, Octavian Popescu, care zice că tremură toți băieții de frica ta, că ești prea sever, și că el are groază când se gândește la ziua de mâine.
Biata Miță este desperată, fiindcă Octavian i-a spus curat că, dacă rămâne repetent, se împușcă. Pune-te tu în locul ei, ca mamă.
Astă-seară, nu se poate... Dar mâine seară la ceasul știut, negreșit, cocoșelule moțat. Când ăi veni la puiculița ta, să-i spui că l-ai trecut pe Octavian.
Puiculița
Bravo, domnule Pricupescu! gândesc eu... Cine să fie puiculița?
A! un plic rose-pâle cu un blazon aurit într-un colț... Să vedem.
— Sunt gata; aide, că e cam târziu; am treabă la școală.
— Uite, frate Pricupescule, de ce venisem eu la tine, zic eu și înghit în sec... apoi, îmi iau inima-n dinți.
