iar Gheorghe Panu, ceva mai înainte, zisese, în treacăt, dar sigur: Caragiale de aproape douăzeci de ani n-a mai scris altceva decât oarecare siluete și tipuri pentru Universul. Dl Negruzzi judeca, cred eu, mai ales din părerea de rău pentru depărtarea lui Caragiale de Convorbiri; iar Panu a fost, între oamenii noștri cunoscuți, cel mai impresionant exemplu de nepricepere literară.
D.C.Olănescu, ca raportor pentru premiere la Academie, a recomandat volumul: castigat ridendo mores bine alcătuite și cu o așa de grațioasă discrețiune subliniate slobodă veselie, cea atât de binefăcătoare traiului și sănătății, interesant studiu de năravuri. Cum am zice: călduros prietenește, dar cam străin și evaziv; fiindcă, chiar ca îndepărtată răsfrângere, apropierea părții fantastice și părților descriptive din Hanul lui Mânjoală de umbrele lugubre ale lui Edgar Poe implică o ciudată neatenție din partea ilustrului referent.
Despre formula obișnuită că producția lui Caragiale e mică și uniformă, îmi spunea odată Vlahuță că e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogăția de figuri și întâmplări câtă e numai în Momente. Constatarea lui Vlahuță îmi pare capitală, și cu atât mai mult când o raportăm, cum se cuvine, la întreaga operă. Dar Vlahuță evalua ca artist, atent la detalii; publicului nu i se poate cere această băgare de seamă, și nici criticilor totdeauna. Într-o notiță sobră și plină, dl Ibrăileanu, singur, a luminat cum se cuvine acest adevăr esențial despre Caragiale.
E de gândit dacă nu cumva unor dintre cititori sau literați tipărirea în foileton de gazetă populară nu crea, ea singură, o prevenire defavorabilă scriitorului. Pe un bucureștean intelectual l-am auzit zicând, pe când încă mai trăia Caragiale, că sunt în capitala noastră o sumă de băieți spirituali, gata să-ți fabrice oricând mărunțișuri amuzante ca ale lui Caragiale. Și știu bine că părerea aceasta nu era a unui izolat: omul acela făcea parte dintr-un public îndeosebi iritabil față de scrisul lui Caragiale era un vechi socialist de București, pe atunci chiar asimilat de mult partidelor de ordine.
