Și-l pupă în vârful nasului; apoi, așezându-i frumos beretul:
– Parcă-i șade mai bine cu beretul!... zice mam' mare scuipându-l să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce.
– Cu ce nu-i șade lui bine? adaogă tanti Mița, și-l scuipă și dumneaei și-l sărută.
– Lasă-l încolo! că prea e nu știu cum!... Auzi d-ta! pălărie nouă și biletul! zice mamița, prefăcându-se foarte supărată.
– Să fie el sănătos, să poarte mai bună! zice mam' mare.
Dar mamița adaogă:
– Da' pe mamițica n-o pupi?
– Pe tine nu vreau! zice Goe cu humor.
– Așa? zice mamița. Lasă!... și-și acopere ochii cu mâinile și se face că plânge.
– Las' că știu eu că te prefaci! zice Goe.
– Ți-ai găsit pe cine să-nșeli! zice mam' mare.
Mamița începe să râză; scoate din săculeț ceva și zice:
– Cine mă pupă... uite!... ciucalată!
Mamița pupă pe Goe, Goe pe mamița și, luând bucata de ciucalată, iese iar în coridor.
– Puișorule, nu mai scoate capul pe fereastră!... E lucru mare, cât e de deștept! zice mam' mare.
– E ceva de speriat, parol! adaogă tanti Mița.
Pe când Goe își mănâncă afară ciucalata, cocoanele se dau în vorbă de una, de alta... Trenul aleargă acuma de spre Crivina către Periș.
– Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamițo! zice mamița către mam' mare.
Mam' mare se ridică bătrânește și se duce în coridor:
– Goe! puișorule! Goe! Goe!
Goe nicăieri.
– Vai de mine! țipă cucoana! Nu-i băiatul! Unde e băiatul!... s-a prăpădit băiatul!
Și toate cucoanele sar...
– A căzut din tren băiatul! Țațo, mor!
Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri în ușa compartimentului unde nu intră decât o persoană.
