10 ceasuri.
Lache și amicul se dau în leagăn, fiecare întinzând piciorul din partea unde s-au ținut la braț...
Pareă vântul face bine, la început...
Dar peste câteva momente, cei doi amici se satură de leagăn și pornesc după metoda lor.
1 și jumătate după-amiazi.
Lache s-a desfăcut pentru un moment de brațul amicului, care stă rezemat de un perete al vestibulului Teatrului Național.
Lache cumpără de la casă două staluri III la Sinzeana și Pepelea. E îmbulzeală la casă. Un glas sfâșietor:
— Nu mai mă călca și d-ta, domnule!
4 și jumătate d.a. S-a isprăvit spectacolul...
Lache coboară, cu amicul său la braț, cele trei trepte ale vestibulului.
Se opresc în fața băncii, pe trotuar. O inspirație trece prin mintea lui Lache:
— Hai să ședem! Șed, și Lache zice:
— Eu o scot.
— Și eu o scot, zice amicul.
Atunci fiecare își scoate gheata de la piciorul din partea unde nu se ținuseră la braț, adică Lache pe a din dreapta, și amicul pe a din stânga.
O, sfântă libertate!
Am putea pentru ca să zicem că nu e ceva mai sfânt pe lume! și putem pentru ca să afirmăm că n-au fost vreodată două picioare mai fericite decât acuma piciorul drept al lui Lache și piciorul stâng al amicului său.
De fericire, ele nu mai știu ce să facă cu degetele lor — parcă ar cânta la clavir.
Și teribilă potriveală, domnule! amândouă poartă ciorapi crem și cam largi, care vin de fac cute și firește că, dacă face cute ciorapul, e mai rău când e gheata strâmtă.
