A! care va să zică, atunci — ce e de făcut?
E lucru simplu. Lache ia la braț în stânga pe amicul său, care primește bucuros, și așa pornesc înainte, rezemându-se unul de altul în partea piciorului la care nu-i supără gheata.
8 ceasuri dimineața.
Sunt pe bulevard...
Lache are o idee: să șază pe o bancă.
Amicul aprobă ideea lui Lache...
Șed, și unul întinde piciorul din dreapta, adică Lache, iar celălalt întinde piciorul din stânga, amicul, care va să zică...
Și șed așa foarte melancolici, privind cum trec fel de fel de trecători și de trecătoare, unii mai încet, alții mai iute, ba unii chiar aleargă, parcă ar fi cu picioarele goale.
9 ceasuri. Lache zice:
— Ai să mai umblăm... mai rău e când șezi! Și amicul zice:
— Și mie mi se pare...
Se ridică și, mușcându-și fiecare buza de jos, iar se iau la braț.
Spre Cișmegiu...
Coborând, văd cadre atârnate pe grilajul grădinii...
Amândoi, amatori de bele-arte, au deodată acelasi gând: să stea puțin, să se uite la cadre.
Se opresc, rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele de afară: Lache pe cel din dreapta, cum ține pe amic de braț în stânga; iar amicul, pe celălalt.
Dar o galerie de pictură este cea mai obositoare distracție intelectuală.
După câteva momente de admirațiune, Lache zice:
— Ai să umblăm... e rău când stai! Și amicul zice:
— Și mie mi se pare.
Atunci, pornesc ca doi frați din Siam și încet-încet trec la maidanul Duca.
