Parcă ar vedea mai bine așa, însă o gheată, a din dreapta, îl supără când stă în vârful picioarelor.
Lache rabdă cât rabdă, apoi se hotărăște să se mai lase și pe călcâie.
Lumânările se aprind.
Lache scoate din buzunar o portocală[lxix] , îi trage coada afară și ia, de la cucoana care l-a făcut măgar și obraznic, lumină.
12 și un sfert...
Lache suie la mitropolie cu portocala aprinsă.
Suind, gândește... La ce? La un lucru foarte ciudat: de ce totdeauna gheata din dreapta supără mai tare decât cea din stânga? Și apoi: de ce la suiș supără gheata din dreapta mai tare decât pe drum drept?
1 și trei sferturi...
Lache coboară dealul mitropoliei, ținând strâns portocala aprinsă...
Ciudat lucru! la coborâș, gheata din dreapta parcă supără și mai mult ca la suiș...
Cu cât îl strânge gheata, cu atât Lache strânge portocala... O strânge până o sparge.
Suflă, o stinge și o pune în buzunar.
5 și jumătate dimineața...
Lache umblă pe stradă fără să știe exact unde vrea să meargă, fără să fi hotărât cum să-nceapă petrecerea de Paști.
Ciudat lucru însă!
Și pe loc drept, gheata din dreapta supără tot așa de tare ca și la suiș ori coborâș.
7 ceasuri dimineața...
Lache se-ntâlnește cu un amic, alt funcționar comercial, tot comestibile et colori.
— Cristos a-nviat!
— Adevărat a-nviat!
Oricât să zici, teribilă potriveală! Ghete la fel! Da, dar pe amicul nu-l supără gheata din dreapta — îl supără a din stânga.
