Eu (răsuflând): Da.
Tincuța: Cu părul roșu vopsit...
Eu: Da, da.
Tincuța (Măndichii): Ai văzut?
Măndica: Ce să văz?... Parcă mă-sa nu știe! (Mie): A venit cineva în lojă la ele?
Eu: ...
Tincuța: Mitică...
Eu: Care Mitică?
Măndica: Ei! care Mitică...
Tincuța: Lefterescu, locotenentul...
Eu: Să mă credeți, cuconițelor, pe onoarea mea va spun, da nu pot să zic, pentru că eu...
Măndica: Pentru că dumneata ești cavaler și au vrei să spui.
Tincuța: Da', pe Lefterescu l-ai văzut în circ!
Eu: Mi se pare că era într-un stal, drept în fața mea.
Măndica: Lângă loja ei!... (Tincuții) Ai văzut? Ai înțeles acum pontul... Vezi, dacă ești proastă?
Tincuța: Peste poate!
Eu (aruncând o privire pe fereastră și văzând o trăsură închisă, care a tras la scară): Vorbești de lup și madam' Potropopesco la ușă.
Tincuța: Ea!
Măndica: Vezi ce obraznică e!...
Eu (având un presentiment și luându-mi pălăria): Doamnelor, dați-mi voie să vă salut... Îmi pare bine că vă găsesc totdeauna vesele și grațioase... Eu trebuie să mă retrag.
Tincuța (tăindu-mi calea): Așa degrab'?
Eu: Vă asigur, că... o afacere... urgentă...
Măndica (acoperindu-mi ușa): Fără să iei măcar un ceai?
Eu (apăsat din ce în ce mai mult de vechiul meu presentiment): Parol...
Măndica: Tocma acu'?
Tincuța (smulgându-mi pălăria): Peste poate!
Eu (trebuind să cedez, cad zdrobit pe un puf.)
Feciorul: Madam' Potropopesco.
(Măndica se face roșie, Tincuța vânătă, eu galben).