Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 1 - Nuvele și schițe.djvu/271

Această pagină nu a fost verificată

jocul acela încântător al luminilor ochilor capătă, pentru mine cel puțin, un farmec invincibil, iată-mă dar în elementul meu... Aci desigur, am să petrec câteva momente delicioase.

Eu: Madam Piscopesco, dați-mi voie...

Măndica: Vii tocma' la pont...

Tincuța: Ai fost...?

Măndica: Taci, tu!... Las' să-l întreb eu... Ai fost aseară la circ?

Eu: Am fost.

Tincuța: Cine mai...

Măndica: Taci, soro! n-auzi? (Către mine): Ai văzut pe Mița?

Eu: Pe sora matale?

Măndica: Nu... Pe Mița, pe Potropopeasca a tânară?

Eu: Da; era într-o lojă în fața mea...

Măndica (Tincuții): Ai văzut?

Tincuța (mie): Cu cin'...

Măndica: Taci!... (Mie): Cu ce pălărie era?

Eu (încurcat): Cu...

(Tincuța vrea să mă-ntrerupă.)

Măndica (astupându-i gura cu mâna): Cu o pălărie mare...

Eu (răsuflând): Da...

Măndica (Tincuții): Ai văzut? (Mie): Bleu gendarme!

Eu: Da...

Măndica (mie): Cu pamblici vieux-rose...

(Eu dau din cap afirmativ.)

Măndica (Tincuții): Te mai prinzi aldată?

Tincuța: Stai, să vedem... (Mie): Era cu bărbatu-său?

Măndica (Tincuții): Taci tu!

Tincuța: Apăi, lasă-mă și pe mine, soro!... Tot tu?

Măndica (mie): Era cu Protopopescu?

Eu (încurcat): Mi se pare că...

Măndica: Nu era cu Haralambina?

Eu (și mai încurcat): Cu care Haralambina?...

Tincuța: Cu mă-sa.

Eu:?

Măndica: ... O bătrână mică, urâtă, parcă-i o smochină uscată, și gătită-gătită...