Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 1 - Nuvele și schițe.djvu/27

Această pagină nu a fost verificată

urmă e la locul ei în galeria portretelor și scenetelor comice bucureștene. Materialul acelui volum nu pare strâns după o normă mult mai riguroasă decât alte colecții ale scriitorului; s-ar putea zice totuși că La Hanul lui Mânjoală, Cănuță, om sucit, La conac, căror se pot adăuga Inspecțiune și Ultima emisiune, contribuie a face din acel volum ca un manual de exemple al artei narative caragialiene aproape complet.

Cănută, om sucit e schițarea în negru a unei vieți și a unui caracter de orășean, om ciudat din naștere, și ciudățenia lui dă un relief aspru mizeriilor tipice ale clasei sale. E un umor trist până la sinistru în soarta acestui țicnit, în care și mintea și simțirea sunt pătrunse de o cinste grozavă, totdeauna îndreptată de-a-ndoaselea. Cănuță nu-și află pereche, în Caragiale, decât pe nenea Anghelache, casierul: raționamentul acestuia, paradoxal și furios, împotriva inspectorilor care-l lasă-n pace fiindcă e cinstit l-ar fi putut zbiera, întocmai, și Cănuță din adâncul ființei sale de maniac virtuos. Întâmplările băiatului Cănuță sunt triste și amare; inima bunicii este, firește, plină de duioasă durere pentru nepotul care, tocmai în noaptea când împlinește treisprezece ani, bătut și degerat, șade plângând pe marginea lăzii și se șterge la ochi cu căciula; sfârșitul lui nenea Anghelache este o tragedie exasperantă și stranie, iar grupul cerșetorilor, în Ultima emisiune, atât de semnificativ împlinit cu apariția popii, el însuși un tip specific de cerșetor în orașele noastre, formează o icoană strâns umplută de mizerie concentrată. Toate aceste subiecte compun o colecție aleasă de pretexte pentru dezvoltări duioase și comentarii emoționante: cu atât mai tare se vede, în realizările lui Caragiale, respectul strict și consecvent, simțul delicat al artistului pentru obilgațiile pe care le-a luat dintru început față de atenția și fantezia cititorului. Orice eventuale pretexte de sentimentalități sunt prevenite și paralizate prin violențele ciudate și totuși logice ale casierului Anghelache, care, de la început, dau întregului tablou un ton definitiv serios și bărbătesc; iar apariția, în chiar inima dramei, a camaradului înțepenit