se apropie de Edgar, cu așa pas și aer strașnic, încât Edgar se ridică drept în picioare în fața lui Edmond.
— Domnule! zice Edmond, ferbând ca un samovar; dumneata ești acela cari scrii porcăriile aeste?.. Răspunde!
Și-i vâră lui Edgar gazeta sub nas. Edgar, ferindu-se, răspunde hotărît:
— Da!
— N-o fost și madam Buzdrogovici, soția mè la bal?
— Ba da!
— Atunce, di madam Buzdrogovici, soția mè, pentru ci n-ai pomenit nimică?.. nici chiar numele!.. Să fi fost fără compliment — nu pretinde!.. dar nici macar numele!?
— Domnule maior. . .
— Mișălule! strigă Edmond.
Și scurt mișcarea! până să-i zică unul dintre amici «Ăra! da, stăi, bri omule!» îi trage două palme vajnice și iese.
— Nu mai înțeleg nimică, pi onoarea mè! zice Edgar și iese și el.
