peste cap.
Trenul a plecat din Periș. Negustorul scoate un măr din buzunarul șubei și începe să ronțăie.
Deodată domnul se ridică:
— Peste putință să dorm... teribil de cald!
Apoi, dă geamantanul jos, îl deschide și scoate un șipușor elegant; deșurupează dopul și oferă negustorului.
— Cognac...
— Mersi... De zece ani nu mai pun spirtoase în gură...
— E extrafin...
— Mersi... Sunt oprit...
Domnul, mâhnit de refuz, înșurupează la loc dopul, pune șipușorul în geamantan, pe care-l aruncă iar în plasă. Apoi, suflând greu de căldură, iese iarăși în coridor, unde se plimba de colo până colo.
Provincialul se lungește bine, punându-și sacul căpătâi.
Conductorul:
— Biletele pentru Ploești, domnilor!...
Domnul din coridor dă discret biletul său... și reintră în cupeu, trăgând ușa cu multă băgare de seamă ca să nu deranjeze pe negustor, care are probabil intenții să ațipească.
— Puteți umbla cât de tare, zice omul culcat; nu dorm. Unde pot eu dormi?... Mă lasă să dorm căpătâiul ăsta? și zicând asta, bate cu palma pe săculeț, care sună foarte plin.
Domnul scoate portabacul și oferă negustorului:
— Regale...
— Mersi, zice omul cu sacul; de zece ani m-am lasat de tutun... Sunt oprit...
Apoi, după o pauză lungă:
— Apropo, ziceai dumneata adineaori... de pungași... în tren. Să vezi ce s-a-ntâmplat unui negustor, un prieten al meu!... Venea cu doi inși de la Roman în clasa-ntâi... I-a luat vreo opt mii de lei... Știi cum? Unul i-a tot dat să bea niște vin dulce cu dresuri, și altul i-a dat să fumeze o țigară, cu afion, cu dracu știe ce... A adormit omul buștean... Când s-a trezit la București cu capul buimac, eră singur în vagon, și tot, blană, geamantan, bani, ceas, tot îi luaseră.
