A.: Pe urmă s-a-mpăcatără; trebuia să se-mpece, n-avea-ncotro! dacă mâncăm împreună, ca'va s'zică! știi, vine de stă cineva vizavi la masă... nu se poate! A stat ei serioși cât a stat, și mă făceam și eu serios, și zice șeful: "Pardon, mașer, v-am călcat!" și pe urmă ne-a pufnit pe toți râsul...
G.: Da' șeful ce fel de om e?
A.: Foarte bun băiat...
N.: Nu adică de bun; dar ce fel de om e? în vârstă?
A.: Ei aș?... nici de treizeci de ani... Să vezi, dom'le, frumusețe de băiat! Stăi, că am uitat să vi-l arăt. (Scoate iar portofelul și din portofel o altă poză.) Uite. (Amicii iau poza și o privesc cu oarecare gelozie.) Așa e?
G.: Voinic bărbat!
A.: Aș! să-l vezi în natură. Mai nalt ca d-ta și încă în poză nu iese roșu!... Să-1 vezi când își pune șapca roșie, așa cam la o parte... Strașnic, dom'le! mustățile alea negre ca abanosul și niște sprâncene! Când trece trenul, toate cocoanele cu ochii la el, să-l soarbă și mai multe nu! Dacă n-ar avea șapca roșie, l-ar deochea diavolițele!
N.: Da', scuză-mă, că te-ntreb, copii aveți?
A. (râzând foarte tare): Ce vorbești, nene?... sunt însurat numa de cinci luni...
N.: Așa?... apoi atunci nu e vremea pierdută; o să aveți...
A.: Așa nădăjduim și noi... Câte ceasuri sunt?... ia vezi.
G.: Două ș-un sfert.
A.: Acuma intră în Leordeni.
N.: Mă rog, da' dumneata ce ești acolo la gară?
A.: Eu?... magazioner... Mai luăm un rând?
G.: E cam târziu; mâine am canțilerie de dimineață...
A.: Numa un rând... Băiete! trei...
N.: Și acuma ești în congediu?
A.: Ce conged!... Ce să mai cer conged! Mă-nvoiește șeful când vreau să plec. Pot să lipsesc și câte trei zile; mai ales acuma, cu criza asta, nu prea e atâta de lucru!
G.: Nene, dă-mi voie să-nchin în sănătatea soției dumitale... Să vă trăiască!
