se așează bine în jețul său de mușama și așterne cu mâna sigură pe o coală de hârtie ministerială, următoarea compoziție, care, sub forma-i laconică, ascunde atâta ironie:
- Domnule Ministru,
-
- Sănătatea mea prea delicată nu-mi permite să mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.
- Vă rog dar respectuos să binevoiți a-mi primi demisia din postul ce ocup la acest onor. minister.
- Binevoiți etc.
-
- Eleutheriu Poppescu
Ia apoi dosarul și demisia și intră hotărât la șeful, care lucrează cu nasul vârât în hârtii:
— Domnule șef, iată dosarul Goldstein.
— Bine, răspunde superiorul fără să ridice capul. Lasă-l aici.
— Și mai iată, «domnule Georgescu», vă rog foarte mult, și demisia mea.
— Bine... Las-o aici.
— Vă salut.
— Bine... Du-te.
După zece minute, omul care a scuturat în fine jugul nesuferitei robii, intră la bancherul unde au fost depuse biletele en gros.
— Mă rog, unde se-ncasează câștigurile de la lotăriile care s-au tras alaltăieri?
— Fondul e depus la casa de depuneri, dar poate cineva să le-ncaseze și prin noi. Aveți vreun bilet câștigător?
— Am... două câștigătoare, răspunde fără afectare d. Popescu, și arată de departe biletele, ținându-le grațios între două degete.
— Sunt câștiguri mari?
— Măricele... Am amândouă câștigurile mari!
Bancherul deschide niște ochi plini de admirație și zice, dând să ia biletele:
— Dați-mi voie, mă rog.
Dar d. Lefter retrage încetinel mâna, desdoiește biletele și întreabă:
