(Lotăria «Asociațiunii pentru fundarea și înzestrarea unui Observatoriu Astronomic la București»), lotul cel mare de 50.000 lei l-a câștigat numărul 109.520.
D. Lefter, până adineaori, habar n-avea că se trăseseră ieri amândouă lotăriile. Era seară; omul ședea la masă cu consoarta sa în sălița de intrare, vorbind în ticnă despre cum se scumpește viața din zi în zi, când aude o birje oprindu-se-n poartă, apoi pași apăsați în curticică și pe urmă bătând cineva tare grăbit la geamlâcul d-afară. D. Lefter sare să deschidă, bănuind în gând: „Hait! iar ne cheamă deseară la serviciu extraordinar turbatul (turbatul e șeful), să ne canonească până la miezul nopții, ca să se recomande ministrului că e grozav!” – iar madam Popescu se repede în odaie, fiindcă era în négligé. D. căpitan Pandele intră ca o furtună și, vorbind din ce în ce mai tare, ca și cum d. Lefter ar fi surd:
— Bine, nene, păcatele mele! de ce n-ai venit la berărie?... se poate să fii așa de indiferent? te caut ca un nebun de atâtea ceasuri?
— Ne-a ținut până adineaori turbatul la canțilerie... De ce?
— Leftere!... nu știi nimica?
— Ce?
— Ieri s-a tras lotăriile noastre!
— Ei?
— Am câștigat!
— Nu mă-nnebuni!... Cât?
— La amândouă am câștigat loturile mari! ale mari de tot!
Și căpitanul pune pe masă listele oficiale și alături carnetul său. În adevăr, carnetul sună tocmai ca-n liste: 076.384 Universitate-Constanța, 109.520 București-Astronomie.
Cititorul a înțeles acuma ce căuta de trei zile pe brânci soții Popescu.
D. Lefter a trimis turbatului o scrisoare, cerând, cu tot respectul, un concediu de două-trei zile, pe motiv că nu se simte deloc bine. Așa și e; e bolnav.
